Open Access

Joachim Wittstock presents three outstanding personalities from the Transylvanian Saxon and Romanian past – the theologian and reformer Johannes Honterus, the Saxon count and Royal Judge Johann Zabanius Sachs von Harteneck, and the Walachian prince Constantin Brâncovean – from very new, innovative and surprising points of view by combining fact and fiction in a subtle way. A special feature of Joachim Wittstock’s approach is the matching of form and content, naturally with varying emphasis on language construction or topic composition in the three pieces of prosa. In terms of the content, the author combines a circular perspective with a parallel one, thus creating a distinct up- and- down pattern. Linguistically, Joachim Wittstock uses cultivated everyday speech laced with telling word play, proverbs and idioms, foreign and archaic words, to ev oke the historic atmosphere of the past and making subtle political connotations. The unpretentious but deliberate syntax, with its most noticeable structural parallelism, sustains the author’s intentions. Joachim Wittstock encourages thought, not only about the contents, but especially about how we can improve things nowadays, about the responsibility that we have for our actions.

În epopeea germană medievală Cântecul Nibelungilor se iscă o ceartă între cele două protagoniste, Kriemhilt şi Prünhilt, privind rangul şi statutul social al soţilor. Întrebarea care se pune este: Cine dintre cele două regine este vinovată de ceartă? În dezbaterea acestei problematici complexe se prezintă concepţiile de conduită morală şi etică de la curţile medievale germane. Kriemhilt proclamă supremaţia lui Sîfrit datorită puterii lui nemăsurate. Prin prisma evenimentelor cunoscute de Prünhilt, acesta este vasal şi implicit supus soţului ei, regele Gunther. Lămurirea statutului social al lui Sîfrit aduce cu sine înjosirea Prünhildei, ce va duce în final la moartea lui Sîfrit. Răspunsul la întrebarea iniţială, ce este de fapt o întrebare despre dreptate şi nedreptate, este unul echivoc. Dovedindu-se că soţul ei, Sîfrit, este cel mai puternic, Kriemhilt iese aparent învingătoare din această ceartă. Prünhilt este şi ea învinsă, pentru că presupusa ei dominare în patul nupţial de către Sîfrit, şi nu de către soţul său, este deacum de notorietate publică. – Disputa dintre regine are probabil rolul unei figuri de stil pentru a menţine tensiunea narativă.

In Hermannstadt/Sibiu wurde ein lateinisch-deutsches Vokabular mit slawischen Interlinearergänzungen aus dem 15. Jahrhundert entdeckt.