Article
Refine
Year of publication
- 2008 (610) (remove)
Document Type
- Article (610) (remove)
Language
- German (610) (remove)
Has Fulltext
- yes (610)
Keywords
- Filmmusik (38)
- Deutsch (14)
- Literatur (14)
- Übersetzung (12)
- Johann Wolfgang von Goethe (10)
- Literatursoziologie (8)
- Benjamin, Walter (7)
- Rezeption (6)
- Biodiversität (5)
- Französisch (5)
Institute
- Extern (49)
- Medizin (19)
- Gesellschaftswissenschaften (14)
- Mathematik (9)
- Geowissenschaften (8)
- Geschichtswissenschaften (8)
- Geographie (7)
- Evangelische Theologie (5)
- Kulturwissenschaften (5)
- Universitätsbibliothek (5)
Das Varizella-Zoster-Virus (VZV) gehört zu einem der acht bisher bekannten humanpathogenen Herpesviren.
Während Windpocken (Primärinfektion) eine typische Erkrankung im Kindes- und Jugendalter sind, tritt der Zoster (endogene Reaktivierung) gehäuft bei älteren Menschen jenseits des fünften Lebensjahrzehnts auf. Der Zoster, auch Gürtelrose genannt, ist eine neurokutane Entzündungskrankheit, die als endogene Reaktivierung der latent in den (Hinterwurzel-) Ganglienzellen persistierenden Varizella-Zoster-Viren definiert ist.
Ernsthafte Komplikationen, die im Zusammenhang mit dem Zoster beschrieben werden, treten vor allem bei älteren und immunsupprimierten Patienten auf. Diese können sich an Haut, Auge, Ohr, an verschiedenen inneren Organen sowie am zentralen und peripheren Nervensystem manifestieren. Ein fortschreitendes Nachlassen der VZV-spezifischen zellvermittelten Immunität ist mit dem Alter assoziiert, ebenso wie der gleichzeitige Anstieg von Inzidenz und Schweregrad einer Zosterinfektion sowie das Auftreten einer postzosterischen Neuralgie (PZN).
Die postzosterische Neuralgie (PZN), die einen chronischen Schmerzzustand beschreibt, stellt die häufigste Komplikation des Zosters dar. Im Fall einer eindeutigen klinischen Situation (Prodromalschmerzen, charakteristische Hauteffloreszenzen (Eruptionen, Bläschen), dermatomabhängige Schmerzen) werden keine laboratoriumsdiagnostischen Nachweisverfahren benötigt. Aber gerade bei Patienten, die keine „Zoster-typische Klinik“ aufzeigen, kann eine schnelle Diagnosesicherung durch verschiedene Nachweismethoden hilfreich sein, um schnellstmöglich eine antivirale Therapie einzuleiten. Es wird empfohlen, diese so früh wie möglich, d.h. innerhalb von 72 Stunden nach Auftreten der ersten Effloreszenzen, zu beginnen. Das Hauptziel der Therapie sollte die Kontrolle und Reduktion des akuten Zosterschmerzes, die verkürzte Virusreplikation, die Verhinderung der Ausbreitung der Hautläsionen sowie die Prävention der postzosterischen Neuralgie und weiterer ernsthafter Komplikationen sein. In der vorliegenden Arbeit werden Vor- und Nachteile verschiedener Nachweisverfahren (Mikroskopie, Immunofluoreszenztechnik, DNA-Nachweisverfahren, Virusisolierung und Serologie) beschrieben. Eine attenuierte VZV-Lebendvakzine wurde entwickelt, um Herpes Zoster und die PZN bei über 60- jährigen zu verhindern (Shingles Prevention Study). Es wird ein Überblick über die Epidemiologie, Pathogenese, klinischen Aspekte, Komplikationen, therapeutischen Möglichkeiten sowie die Prävention eines Herpes Zoster gegeben.
Einleitung: Medizinisches Personal ist dem Risiko ausgesetzt, sich an kontaminierten Instrumenten zu verletzen. Nadelstichverletzungen (NSV) können zu ernsthaften und möglicherweise schwerwiegenden Infektionen wie Hepatitis B (HBV), Hepatitis C (HCV) und HIV-Infektionen führen. Dieses Risiko betrifft auch Medizinstudenten im Verlaufe ihrer klinischen Ausbildung. Jede NSV sollte als Arbeitsunfall gemeldet werden, damit postexpositionelle Maßnahmen eingeleitet sowie etwaige Infektionen frühzeitzeitig erkannt und behandelt werden können. Im Falle einer Infektion können versicherungsrechtliche Ansprüche gegenüber den Berufsgenossenschaften geltend gemacht werden. Ziel unserer Studie war die Erhebung der Häufigkeit und Melderate von NSV bei Medizinstudenten.
Methoden: Anonyme Fragebogenerhebung bei Medizinstudenten vor Beginn des Praktischen Jahres.
Ergebnisse: Von den befragten Studenten gaben 58,8% (n=183/311) mindestens eine NSV im Rahmen des Studiums an. Insgesamt 284 NSV wurden von den befragten Studenten gemeldet. Lediglich 38,3% der Studenten hatten alle NSV gemeldet. Die häufigste Ursache für das Nichtmelden der NSV war Schamgefühl aufgrund der Verletzung (54,0%).
Schlussfolgerungen: Expositionen gegenüber Blut sind eine häufige und ernstzunehmende Gefährdung von Medizinstudenten. Es sollten Maßnahmen ergriffen werden, um die Häufigkeit von NSV zu reduzieren und das Meldeverhalten der Studenten zu optimieren. Entsprechende Schulungen sollten sowohl die technischen Fertigkeiten der Studenten als auch das Bewusstsein über die Gefährdung durch NSV vermitteln.
Aufgrund der leichten Handhabung und des Nachweises einer Mortalitätssenkung gilt der Nachweis von okkultem Blut (FOBT) im Stuhl derzeit als das am weitesten verbreitete Screeningverfahren für das kolorektale Karzinom. Als nachteilig erweisen sich allerdings eine unzureichende Sensitivität, insbesondere beim Nachweis früher Stadien und eine nach wie vor geringe Akzeptanz in der Bevölkerung. Vorläufige Daten zum Nachweis von Calprotectin oder der Tumor-M2-PK im Stuhl ließen bessere Screeningeigenschaften erwarten. Aber auch hierschränkt die geringe Sensitivität für frühe Vorstufen und unzureichende Spezifität mit zu erwartenden hohen Folgekosten die Tauglichkeit der Tests deutlich ein. Die kürzlich entwickelten immunologischen FOBTs (I-FOBT)erweisen sich als spezifischer und sensitiver. Sie beruhen auf dem Nachweis von humanem Hämoglobin mittels spezifischer Antikörper und sind somit unabhängig von diätetischen oder medikamentösen Faktoren, was zu einer deutlich besseren Akzeptanz führt. Sie gelten derzeit als kosteneffektivste Verfahren unter den nichtinvasiven Screeningmaßnahmen. Der Nachweis von Tumor-DNA im Stuhl eröffnet eine neue Ära zum frühzeitigen Nachweis kolorektaler Karzinome. Erste kleinere Studien weisen auf eine sehr gute Sensitivität dieser Verfahren hin. Sie lagen für kolorektale Karzinome zwischen 62–91% und für Adenome zwischen 26–73% bei mit 93–100% sehr guter Spezifität. Als nachteilig im Ver-gleich zu den derzeit verfügbaren Screeningtests erweisen sich allerdings die vergleichsweise hohen Kosten.
Lucrarea doreşte să realizeze o analiză succintă a diferenţelor dintre două traduceri reprezentative ale operei Faust de Johann Wolfgang Goethe în limba română, cea a lui Lucian Blaga şi cea a lui Ştefan Augustin Doinaş, luând ca „mostră” de text scena Noaptea din partea întâia a tragediei. Dat fiind că scena conţine o aglomerare relativ mare de noţiuni cu o încărcătură semantică semnificativă, lucrarea de faţă analizează elementele lexicale esenţiale la nivelul semantic al textului, verificând echivalenţa din versiunile în limba română.
Articolul discută, luând ca exemplu schiţa dramatică Bowl, Cat and Broomstick de Wallace Stevens, diferenţierea făcută de Eugene Nida între echivalenţa formală şi echivalenţa dinamică ca procedee de traducere. Greşelile de traducere arată că doar un discernământ lingvistic şi cultural deosebit îl poate ajuta pe un bun traducător să evite atât o traducere mecanică, cuvânt cu cuvânt, ca în cazul echivalenţei formale, cât şi o “înstrăinare” a originalului, ca în cazul unei echivalenţe dinamice prea generoase.
Lucrarea de faţă tratează aspecte specifice ale traducerii de lirică umoristică precum redarea conţinutului comic, re-crearea particularităţilor formale ale originalului, aplicarea de diferite strategii în traducerea jocurilor de cuvinte etc. În acelaşi timp, articolul doreşte să atragă atenţia cititorilor şi traducătorilor asupra acestui gen literar oarecum neglijat, care însă dovedeşte cu prisosinţă, în pofida prejudecăţii larg răspândite despre lipsa de umor a germanilor, că aceştia excelează în comic verbal, cel mai adesea intraductibil.
Analizând contactul intercultural româno-german iniţiat pe calea traducerilor, prezentând momente istorice, biografice şi estetice de vârf, se supun analizei criteriile ce permit stabilirea unor paradigme calitative de structură, proces şi eficienţă. La începutul traducerilor din literatura cultă pare-se că a stat şi Mihail Kogălniceanu cu a sa traducere din Asachi (“Odă către Italia”, apărută în 1837 la Berlin). Traduceri mult mai sistematice şi cu o mai largă răspândire în spaţiul european şi un ecou deosebit se datorează unor traducători ca Josef Marlin, Carmen Sylva, Hermann Roth, Alfred Margul-Sperber, Oskar Pastior, Dieter Roth, Werner Söllner, ale căror motivaţii, preferinţe, teoretizări şi rang se recontextualizează exemplificându-se astfel diferite stadii în istoria propagării literaturii române culte şi populare, subliniindu-se situaţia sociologică actuală de unicitate, datorităfaptului că în prezent trăiesc foarte mulţi potenţiali traducători de literatură română în spaţiul lingvistic german. Cel mai notabil succes de mijlocire literară se datorează în prezent lui Gerhardt Csejka din Frankfurt pe Main, care (traducând şi pentru reviste româneşti online) a devenit traducătorul fidel al autorului Mircea Cărtărescu.
Gramatica dependenţială, aşa cum a fost elaborată în spaţiul de limbă germană, în special de Ulrich Engel, a fost receptată în lingvistica românească cu mare întârziere.
Lucrarea de faţă se concentrează asupra unui fenomen lingvistic specific, fraza nominală, şi analizează un text subsumabil limbajului juridic din perspectiva nucleelor nominale formate de cuvinte compuse în limba germană. Pornind de la conceptul de valenţă se analizează din perspectivă contrastivă varianta textului în limba germană şi traducerea în limba română.
Se evidenţiază diferenţele structurale dintre cele două limbi la nivelul sintactic şi semantic, diferenţe care, dacă nu sunt sesizate şi interpretate corect, au drept repercusiuni traduceri deficitare.
Articolul de faţă se înscrie într-o arie tematică generoasă a lexicografiei germane, prezentând principalele preocupări şi tendinţe ale cercetării metalexicografice moderne. Redactarea unor noi dicţionare frazeologice care să corespundă exigenţelor metodologice constituie o problemă actuală şi centrală a frazeologiei aplicate şi a lexicografiei teoretice şi practice. Problema descrierii specificului şi a contextului utilizării fondului frazeologic în dicţionare mono- sau bilingve a generat o serie de polemici şi ipoteze care au condus la descoperirea unor soluţii – nu întotdeauna viabile – pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea dicţionarelor de acest tip. În literatura de specialitate recentă este punctată importanţa unui concept unitar, fundamentat ştiinţific şi susţinut empiric, cu aplicabilitate mare, fapt ce necesită elucidarea unor serii de probleme de abordare, prezentare şi codificare lexicografică.
Deutsches Kulturgut im rumänischen Hermannstädter Periodikum "Provincia literară" (1932 bis 1934)
(2008)
Articolul de faţă prezintă rezultatele analizei şi catalogării articolelor ce cuprind referiri la cultura germană prezente în revista de literatură, critică şi artă Provincia literară, care apare la Sibiu între anii 1932-1934. Numărul acestor articole este relativ scăzut, dată fiind şi perioada scurtă de apariţie a publicaţiei, dar subiectele tratate dovedesc cu generozitate aprecierea de care se bucură cultura germană în acest centru cultural care a fost Sibiul dintotdeauna.
Articolul prezintă anumite poezii din opera poetului de expresie germană din România Frieder Schuller, care au o legătură directă cu Sibiul. Frieder Schuller lucra în perioada 1975-1978 la Teatrul de Stat din Sibiu, timp în care a scris o serie de poezii anticomuniste, publicate de abia în anul 2006. În 1976 i-a fost respins un întreg volum de către cenzură. Presiunea asupra autorului s-a intensificat, astfel încât acesta a emigrat cu ajutorul lui Günter Grass. Prezentul articol doreşte să evidenţieze atât statutul oraşului Sibiu în lirica poetului, cât şi imaginea Sibiului şi, în genere, a societăţii româneşti din anii 1975-1978, zugrăvite în versurile lui Frieder Schuller.
Omagiul sentimental adus traducătoarei Flora Fröhlich, în casa căreia se întruneau în anii dictaturii comuniste scriitori, traducători, intelectuali din diferite sfere profesionale, studenţi şi elevi, creionează portretul unei personalităţi de excepţie. Flora Fröhlich a desfăşurat o prodigioasă activitate ca traducătoare din română în limba germană a unor prozatori români contemporani, traducerile ei permiţând cunoaşterea literaturii române de publicul din spaţiul de limbă germană.
Flora Fröhlich a reuşit să coaguleze în jurul ei intelectuali marcanţi din Sibiu, casa în care locuia devenind un loc de întâlnire şi dezbateri pe teme culturale şi literare. Datorită personalităţii ei, a nivelului intelectual şi a caracterului ei a reuşit să devină formator de opinie, şi să contribuie efectiv la schimbul de idei în perioada regimului
totalitar.
În epopeea germană medievală Cântecul Nibelungilor se iscă o ceartă între cele două protagoniste, Kriemhilt şi Prünhilt, privind rangul şi statutul social al soţilor. Întrebarea care se pune este: Cine dintre cele două regine este vinovată de ceartă?
În dezbaterea acestei problematici complexe se prezintă concepţiile de conduită morală şi etică de la curţile medievale germane. Kriemhilt proclamă supremaţia lui Sîfrit datorită puterii lui nemăsurate. Prin prisma evenimentelor cunoscute de Prünhilt, acesta este vasal şi implicit supus soţului ei, regele Gunther. Lămurirea statutului social al lui Sîfrit aduce cu sine înjosirea Prünhildei, ce va duce în final la moartea lui Sîfrit.
Răspunsul la întrebarea iniţială, ce este de fapt o întrebare despre dreptate şi nedreptate, este unul echivoc. Dovedindu-se că soţul ei, Sîfrit, este cel mai puternic, Kriemhilt iese aparent învingătoare din această ceartă. Prünhilt este şi ea învinsă, pentru că presupusa ei dominare în patul nupţial de către Sîfrit, şi nu de către soţul său, este deacum de notorietate publică. – Disputa dintre regine are probabil rolul unei figuri de stil pentru a menţine tensiunea narativă.
Top Dogs, Top Actors, Top Audience : Chronik der Rezeption eines Schweizer Erfolgsstücks in Rumänien
(2008)
Piesa „Top Dogs“ a fost scrisă de Urs Widmer “la cerere” pentru Teatrul Neumarkt din Zürich şi tematizează problema concedierilor în rândurile angajaţilor de elită. Această piesă a fost prezentată şi în ţara noastră, în mai multe concepţii regizorale şi mai multe limbi: germană, română, maghiară. Articolul de faţă urmăreşte receptarea piesei „Top Dogs“ în România, compară concepţiile regizorale ale regizorilor români atât între ele cât şi cu premiera din Zürich şi evidenţiază pe lângă diferenţele regizorale şi pe cele textuale.
Lucrarea de faţă tratează ultimul roman - Die uns angebotene Welt [Lumea oferită nouă] - al scriitorului sibian de limbă germană, Joachim Wittstock, apărut în toamna lui 2007 la editura bucureşteană ADZ. Opera lui Wittstock este pe de o parte un Bildungsroman centrat pe conturarea personalităţii protagonistului Georg Herwäst, o proiecţie biografică a autorului, dar care are şi o componentă iniţiatică, având în vedere că romanul conţine indicii despre conturarea viitorului scriitor. Pe lângă acestea avem aici o încercare artistică de a explica cititorului, prin prisma unor evenimente trăite, perioada de început a “dictaturii comuniste” din România”. Titlul romanului sugerează caracterul reflexiv şi complexitatea acestuia. Cititorul poate să-şi imagineze: aspecte biografice, politice, filozofice şi poetologice în acelaşi timp.
Cele două nume de origine germanică, Gerhard şi Konnerth (ultimul fiind o formă derivată locală din Transilvania a numelui Konrad) sunt folosite ca paradigme pentru prezentarea interdependenţei dintre numele proprii ca şi clasă specială a substantivelor şi conotaţiile culturale ale antroponimelor. Rezultatul este o scurtă schiţă istorico-culturală pe o perioadă de studiu de peste 1000 de ani cu referinţă la persoana purtătoare a acestor nume, profesor dr. Gerhard Konnerth din Sibiu.
Der vorliegende Artikel beschäftigt sich mit der Untersuchung ausgewählter Schulbibliotheken an Österreichs Schulen am Beispiel unterschiedlicher Schultypen in Wien und Niederösterreich. Die Lesekompetenz stellt eine Schlüsselkompetenz für erfolgreiche Lebensperspektiven dar und muss das zentrale Interesse aller Lehrpersonen nicht nur im Deutschunterricht sein. Die folgende Darstellung will der Frage nachgehen, in wie weit Schulbibliotheken diese Kompetenz erweitern und verbessern können und am Beispiel dreier Bibliotheken die theoretischen Anforderungen mit dem praktischen Schulalltag vergleichen.
Es wird klar, dass die Wortbildung allein, die vor allem den formalen Bau von Wörtern untersucht, keine Antwort auf die Frage geben kann, warum sich Wortkreuzungen einer immer größeren Beliebtheit erfreuen. Dazu muss der textlinguistische Ansatz gewählt und die Analyse ihrer Funktionen an konkreten Texten vorgenommen werden, woraus sich dann Rückschlüsse auf die Bedürfnisse der Sprachbenutzer bezüglich der sprachlichen Ausdrucksmöglichkeiten ziehen lassen.