430 Germanische Sprachen; Deutsch
Refine
Year of publication
Document Type
- Article (912)
- Part of a Book (204)
- Review (137)
- Part of Periodical (113)
- Book (51)
- Conference Proceeding (27)
- Working Paper (20)
- Contribution to a Periodical (19)
- Doctoral Thesis (17)
- Preprint (11)
Language
- German (1238)
- Portuguese (109)
- English (107)
- Turkish (50)
- Multiple languages (24)
- Spanish (4)
- Croatian (1)
Is part of the Bibliography
- no (1533) (remove)
Keywords
- Deutsch (560)
- Deutsch als Fremdsprache (105)
- Fremdsprachenunterricht (96)
- Linguistik (96)
- Deutschunterricht (89)
- Germanistik (78)
- Fremdsprache (70)
- Fremdsprachenlernen (70)
- Phraseologie (66)
- Literatur (51)
Institute
- Extern (63)
- Neuere Philologien (42)
- Präsidium (27)
- Institut für Deutsche Sprache (IDS) Mannheim (26)
- Sprachwissenschaften (9)
- Sprach- und Kulturwissenschaften (4)
- Universitätsbibliothek (4)
- Gleichstellungsbüro (3)
- Informatik (2)
- Erziehungswissenschaften (1)
- Gesellschaftswissenschaften (1)
- Internationales Studienzentrum (1)
- MPI für empirische Ästhetik (1)
- Medizin (1)
Lucrarea de faţă tratează aspecte specifice ale traducerii de lirică umoristică precum redarea conţinutului comic, re-crearea particularităţilor formale ale originalului, aplicarea de diferite strategii în traducerea jocurilor de cuvinte etc. În acelaşi timp, articolul doreşte să atragă atenţia cititorilor şi traducătorilor asupra acestui gen literar oarecum neglijat, care însă dovedeşte cu prisosinţă, în pofida prejudecăţii larg răspândite despre lipsa de umor a germanilor, că aceştia excelează în comic verbal, cel mai adesea intraductibil.
Analizând contactul intercultural româno-german iniţiat pe calea traducerilor, prezentând momente istorice, biografice şi estetice de vârf, se supun analizei criteriile ce permit stabilirea unor paradigme calitative de structură, proces şi eficienţă. La începutul traducerilor din literatura cultă pare-se că a stat şi Mihail Kogălniceanu cu a sa traducere din Asachi (“Odă către Italia”, apărută în 1837 la Berlin). Traduceri mult mai sistematice şi cu o mai largă răspândire în spaţiul european şi un ecou deosebit se datorează unor traducători ca Josef Marlin, Carmen Sylva, Hermann Roth, Alfred Margul-Sperber, Oskar Pastior, Dieter Roth, Werner Söllner, ale căror motivaţii, preferinţe, teoretizări şi rang se recontextualizează exemplificându-se astfel diferite stadii în istoria propagării literaturii române culte şi populare, subliniindu-se situaţia sociologică actuală de unicitate, datorităfaptului că în prezent trăiesc foarte mulţi potenţiali traducători de literatură română în spaţiul lingvistic german. Cel mai notabil succes de mijlocire literară se datorează în prezent lui Gerhardt Csejka din Frankfurt pe Main, care (traducând şi pentru reviste româneşti online) a devenit traducătorul fidel al autorului Mircea Cărtărescu.
Gramatica dependenţială, aşa cum a fost elaborată în spaţiul de limbă germană, în special de Ulrich Engel, a fost receptată în lingvistica românească cu mare întârziere.
Lucrarea de faţă se concentrează asupra unui fenomen lingvistic specific, fraza nominală, şi analizează un text subsumabil limbajului juridic din perspectiva nucleelor nominale formate de cuvinte compuse în limba germană. Pornind de la conceptul de valenţă se analizează din perspectivă contrastivă varianta textului în limba germană şi traducerea în limba română.
Se evidenţiază diferenţele structurale dintre cele două limbi la nivelul sintactic şi semantic, diferenţe care, dacă nu sunt sesizate şi interpretate corect, au drept repercusiuni traduceri deficitare.
Articolul de faţă se înscrie într-o arie tematică generoasă a lexicografiei germane, prezentând principalele preocupări şi tendinţe ale cercetării metalexicografice moderne. Redactarea unor noi dicţionare frazeologice care să corespundă exigenţelor metodologice constituie o problemă actuală şi centrală a frazeologiei aplicate şi a lexicografiei teoretice şi practice. Problema descrierii specificului şi a contextului utilizării fondului frazeologic în dicţionare mono- sau bilingve a generat o serie de polemici şi ipoteze care au condus la descoperirea unor soluţii – nu întotdeauna viabile – pentru eficientizarea şi îmbunătăţirea dicţionarelor de acest tip. În literatura de specialitate recentă este punctată importanţa unui concept unitar, fundamentat ştiinţific şi susţinut empiric, cu aplicabilitate mare, fapt ce necesită elucidarea unor serii de probleme de abordare, prezentare şi codificare lexicografică.
Deutsches Kulturgut im rumänischen Hermannstädter Periodikum "Provincia literară" (1932 bis 1934)
(2008)
Articolul de faţă prezintă rezultatele analizei şi catalogării articolelor ce cuprind referiri la cultura germană prezente în revista de literatură, critică şi artă Provincia literară, care apare la Sibiu între anii 1932-1934. Numărul acestor articole este relativ scăzut, dată fiind şi perioada scurtă de apariţie a publicaţiei, dar subiectele tratate dovedesc cu generozitate aprecierea de care se bucură cultura germană în acest centru cultural care a fost Sibiul dintotdeauna.
Omagiul sentimental adus traducătoarei Flora Fröhlich, în casa căreia se întruneau în anii dictaturii comuniste scriitori, traducători, intelectuali din diferite sfere profesionale, studenţi şi elevi, creionează portretul unei personalităţi de excepţie. Flora Fröhlich a desfăşurat o prodigioasă activitate ca traducătoare din română în limba germană a unor prozatori români contemporani, traducerile ei permiţând cunoaşterea literaturii române de publicul din spaţiul de limbă germană.
Flora Fröhlich a reuşit să coaguleze în jurul ei intelectuali marcanţi din Sibiu, casa în care locuia devenind un loc de întâlnire şi dezbateri pe teme culturale şi literare. Datorită personalităţii ei, a nivelului intelectual şi a caracterului ei a reuşit să devină formator de opinie, şi să contribuie efectiv la schimbul de idei în perioada regimului
totalitar.
Cele două nume de origine germanică, Gerhard şi Konnerth (ultimul fiind o formă derivată locală din Transilvania a numelui Konrad) sunt folosite ca paradigme pentru prezentarea interdependenţei dintre numele proprii ca şi clasă specială a substantivelor şi conotaţiile culturale ale antroponimelor. Rezultatul este o scurtă schiţă istorico-culturală pe o perioadă de studiu de peste 1000 de ani cu referinţă la persoana purtătoare a acestor nume, profesor dr. Gerhard Konnerth din Sibiu.